In zilele de astazi, nuntile se oficiaza la oras, iar vechile obiceiuri sunt uitate sau respectate din ce in ce mai putin. De aceea, o sa ne reamintim cum decurge nunta pur romaneasca, plina de semnificatii si traditii. Daca doriti sa aflati de unde provin anumite simboluri nuptiale sau pur si simplu va doriti o nunta traditionala, trebuie sa tineti cont de urmatoarele:

1. Traseul nuptial

…dupa petit…pregatirile de nunta

Mirele alegea cel mai bun gospodar din sat, cunoscator de ceremonii, pentru a-l numi vornic la nunta. Acesta purta toata responsabilitatea pentru ceremonial.

Mireasa isi alegea doua domnisoare de onoare pentru a o ajuta sa se imbrace si pentru a o insoti la biserica si la petrecere.

…nasii

Nasii trebuiau sa fie aceiasi nasi care l-au botezat pe mire, deoarece nasul este “parintele spiritual” - mai important decat parintele natural. Daca nasul era batran, el desemna pe copiii sai. Daca si acestia refuzau, de abia atunci tinerii isi puteau alege ca nasi pe cine doresc.

• Nasii trebuiau sa fie o familie respectata, prospera si neaparat cununati la Biserica.
• Nasul avea obligatia de a cumpara cele doua lumanari traditionale, voalul si florile (de lamaita) cu beteala din care mireasa isi facea, in seara de dinaintea nuntii, coronita.
• Nasul mai cumpara rochia si basmaua pentru mireasa si floarea pentru mire.
• El tinea oglinda la barbieritul ginerelui.
• Ofera cate o mica tratatie tuturor celor care insotesc mirele la “luatul nasilor”, apoi conduce mirele spre casa miresei si plateste preotul care va oficia cununia religioasa.

…cununia civila

Casatoria civila are loc dimineata si se oficiaza la primaria orasului sau sectorului de care apartin viitorii miri. Uzanta cere ca la primarie sa mearga numai tinerii si parintii lor. Tinuta este eleganta, sobra, de oras.

…invitati

In joia sau sambata de dinaintea nuntii, se merge pe la rude, prieteni si vecini pentru a-i invita. Invitatiile incep cu nasii, mirele si cumnatul care se tin de mana si merg cu plosca cu vin pe la casele oamenilor.

…dimineata nuntii

Inainte de a se imbraca, duminica dimineata, mireasa se purifica prin imbaierea in apa neinceputa (adusa dintr-o sursa curgatoare, in conditii speciale: inainte de rasaritul soarelui, o fecioara cara apa intr-un ulcior, fara sa verse din el vreun pic, pe muteste, avand grija sa nu ii iasa nimeni in cale). Se puneau in san elemente cu valoare augural-protectoare: usturoi, busuioc si un ban de argint, ca mireasa sa aiba noroc si sa nu o poata deochea nimeni. Incaltatul miresei se facea de catre un flacau, iar in pantof ii punea cateva boabe de grau si chiar un ban, ca sa aiba noroc de bucate si bani. Mireasa trebuia sa paseasca peste prag cu piciorul drept; de asemenea, si urcarea in caruta si intrarea in Biserica, tot cu piciorul drept se facea. Vestimentatia miresei era alcatuita dintr-un costum popular de sarbatoare. Camasa trebuia sa fie noua, brodata cu rosu, simbol al vitalitatii si fecunditatii si trebuie realizata de mireasa sau mama acesteia “ca sa nu i se fure norocul”. Pieptanatura, de asemenea trebuia realizata de nasa, in duminica nuntii si trebuiau realizate cozi impletite in cifre impare.

Nici mirele nu trebuie omis, el imbracand o camasa noua, facuta de mama sau viitoarea nevasta a acestuia, pieptar, puba, ipingea, costum schilaresc, brau. La caciula sau la palarie, se punea o floare si un ban din aur sau flori si cate o pana de paun. In piept, poarta o floare din buchetul miresei si un fir de planta vesnic verde, cinci, trei sau un banut de aur, toate cusute pe o batista brodata cu beteala.

…cununia religioasa

Intreaga ceremonie are loc la biserica, slujba fiind oficiata dupa canoanele religiei celor doi. Inainte de cununie, mirii se spovedesc pentru a primi Sfanta Impartasanie. Este bine ca si nasii si parintii mirilor sa se spovedeasca, iar primii care intra in biserica sunt domnisoara si cavalerul de onoare, cu lumanarile de cununie. Mireasa intra cu voalul pe fata, fiind condusa la altar de nas sau tata, iar mirele o urmeaza, condus de nasa.

Drumul spre biserica se parcurge pe jos, in ordinea dictata de rangul fiecarui participant. Structura alaiului este aceeasi in Muntenia, Oltenia si Moldova, particularitatile fiind determinate doar de vestimentatie si insemnele ceremoniale. Inaintea alaiului e purtat bradul, de catre bradasul ales de mire. Cumnatul impreuna cu nasul tin mirele de mana, iar in spatele lor merge mireasa, insotita de domnisoara de onoare si de nasa. Urmeaza lautarii, socrii si nuntasii. Pentru ca mirii sa aiba belsug in viata, oamenii ii intampina cu galeti pline cu apa sau “cu sec”, adica cu galeti goale sau chiar sa arunce asupra lor cu cenusa. Pentru protectie, mirii au asupra lor usturoi, un fir de busuioc sau chiar tamaie.

In unele parti, mama miresei scoate un covor pe care aseaza cele doua pernute in fata mirilor. Nasul sta in dreapta mirelui, iar nasa in stanga miresei. Cand li se pun verighetele pe degete, mirele si mireasa vor sa se calce pe picior, crezand ca astfel isi vor putea asigura supremaţia în căsnicie.

Amenajarea bisericii: pe masa pentru cununie se aseaza: cununiile, Evanghelia, sfesnicele, un brau (cu care se leaga mirii si nasii cand ocolesc masa) si doi colaci mari, trimisi de nasa. Pe masa trebuie sa mai existe un castronel cu miere, pentru ca viata tinerilor sa fie dulce ca mierea si o sticla de vin. La iesirea din biserica se pune o galeata cu apa, semn de belsug. Tot la iesire, se arunca asupra mirilor cu grau sau orez, iar la picioarele lor se presara petale de flori. In unele parti, buchetul miresei se arunca de pe treptele bisericii, imediat dupa savarsirea cununiei.

…la petrecere

Dupa ceremina religioasa, alaiul este intampinat de vornic sau de socrii mari in fata usii localului sau cortului. Pe o masa se aseaza o galeata cu apa si un buchet de busuioc pentru spalatul nuntasior pe maini-gest de purificare simbolica. In apa se mai pune aghiasma, iar de toarta galetii se leaga, cu un stergar, busuioc si flori. Mireasa inmoaie buchetul in apa si atinge palmele fiecarui nuntas, pentru a le aduce noroc, iar acestia pun cate un ban in apa. Soacra mare intampina mireasa cu un castron cu grau din care ea arunca de trei ori peste nuntasi-semn al integrarii in neamul mirelui. Urmeaza trecerea nuntasilor pe sub colac-mirii sau cavalerii de onoare si nasii tin deasupra usii un colac mare, formand o bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final mirii rup colacul in doua si il impart. Se spune ca fata care gusta din “colacul miresei” va avea noroc la maritis.

Deschiderea mesei: vornicul multumeste tuturor ca au acceptat invitatia la nunta si inchina un prim pahar in cinstea mirilor, masa fiind “dezlegata”. Petrecerea continua pana dupa miezul noptii, fiecare fel de mancare fiind anuntat de vornic. Miezul noptii, este momentul aducerii tortului, se sting toate luminile, muzica se opreste si se canta “La multi ani!”. Meniul nuptial consta in preparate traditionale ca: bors de pasare, ostropel, racituri, apoi galuste (sarmale), plachii, friptura. Intre timp, lautarii interpretau diferite cantece batranesti, doine si hore.

La masa, mirii ocupa locul de onoare. In dreapta mirelui stau nasa, tatal baiatului si mama fetei. In stanga miresei stau: nasul, mama baiatului si tatal fetei. Este posibila si o alta ordine: mirele, nasa, tatal si mama baiatului - in dreapta, iar in stanga mireasa, nasul, mama si tatal fetei. Numai aceste persoane vor sta la masa amplasata cu fata spre invitati. La putina vreme dupa inceperea petrecerii, se toasteaza in sanatatea mirilor. Parintii acestora raspund si multumesc. Deschiderea balului este facuta de tinerii casatoriti. Dupa aceea, mirele le va invita la dans, in ordine, pe mama fetei, pe nasa si pe mama lui, iar mireasa va dansa cu socrul, cu nasul si cu tatal ei.

Imbrobodirea miresei este ritualul acoperirii capului miresei cu o brodoaba, ca semn al trecerii acesteia de la stadiul de fecioara, la cel de nevasta.. Intr-o camera separata, mireasa, inconjurata de nasa si de prietenele ei, ia loc pe scaunul pregatit de nasa. Aceasta ii scoate cununa(voalul) si incearca sa-i lege basmaua, dar ea “se impotriveste”, tragand-o de trei ori de pe cap. In acest timp, asistenta feminina joaca o hora in jurul miresei si ii striga diverse versuri, referitoare la plecarea acesteia din randul lor. Nasa pune cununa miresei pe capul unei domnisoare, ca sa aiba noroc si sa se marite in acel an.

…bineinteles si darul

Dupa ce nuntasii au ospatat din toate bucatele, dupa ce au baut si s-au veselit, “socacitele” (bucataresele) aduc o gaina fripta in gura careia se afla o bancnota, sau o floare si o pun pe masa, inaintea nuntasilor. Aducerea gainii este si o atentionare pentru ceilalti nuntasi sa se pregateasca de bani, deoarece, la finalul mesei, pe langa darurile mentionate la aceasta masa, barbatii dadeau si cativa bani pentru insuratei.

Impartasirea darurilor este unul dintre momentele importante ale nuntii, fiecare invitat contribuind cu o suma la conturarea bugetului noii familii. Nuntasii se aseaza la masa si vornicul spune oratia bauturii. Dupa oratie, doua persoane, cu rol de paharnici, ofera cate un pahar, cu bautura invitatilor. Intre timp, mireasa aduce un stergar nasei si unul nasului si incepe strigarea darului, vornicul trecand pe la fiecare mesean cu un vas, pentru a strange banii. Dupa ce se strang banii, reincepe dansul, pana cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare. Inainte de a trece pragul, mireasa se opune, dar e luata pe sus de catre mire. Cu aceasta secventa se incheie masa.

…patul conjugal

Cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare (noaptea tarziu), se duce in camera destinata lor si le asterne patul conjugal. Dupa ce s-a asternut patul, nasa ia mirele si mireasa, inconjoara de trei ori masa, dupa care ii invita in camara sa se culce.

2. Simboluri nuptiale

1. Petitul (intelegere, petitura, croiala, starostie, impetit)

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea timp sa se pregateasca. In ziua stabilita, merg spre casa fetei, iar la intrare acestia au o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori, hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va avea loc.

2. Buchetul miresei

Traditia de a purta buchet de flori in ziua nuntii dateaza din timpuri stravechi, cand se credea ca mirosul florilor va alunga spiritele rele, ghinionul si imbolnavirile. In Imperiul Roman, aceasta traditie s-a extins, atat mirele cat si mireasa poarta cate un buchet de flori, reprezentand viata noua si fertilitatea. Romanii considerau ca plantele cu miros puternic ii protejau pe tineri de spiritele rele, iar vechii englezi credeau ca ii apara de ciuma. Din trecut si pana in timpurile noastre, buchetele au trecut prin numeroase schimbari. Daca pe vremuri florile pe care le purta mireasa erau albe, simbolizand puritatea, buchetele de astazi sunt cu flori cat mai colorate si cat mai reprezentative pentru personalitatea miresei. Unele sunt facute din trandafiri rosii ce semnifica dragostea. Se obisnuieste ca mirele sa ia un trandafir din buchetul miresei si de a si-l pune la butoniera. Acest gest s-a pastrat de pe vremea cavalerilor, cand acestia purtau culorile aleselor inimii pentru a-si arata iubirea.

!Nu trebuie sa uitam nici de aruncatul buchetului. Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

3. Diadema

Coroana provine de pe vremea cand regii, reginele si domnisorii primeau un asemenea omagiu, in semn de cinste si respect. Pentru a realiza o coroana impresionanta se foloseau brose, cercei si bijuterii din colectia familiei. Prin casatoria cu un rege, mireasa devenea regina si, automat, i se conferea dreptul de a purta coroana. Cu timpul, obiceiurile legale au fost preluate de catre nobilii bogati si apoi de restul oamenilor, indiferent de patura sociala. Asadar, nu exista regina fara coroana, dar nici mireasa fara coronita. Se stie ca si de-a lungul ceremoniei religioase, preotul binecuvanteaza doua coroane identice, pe care le aseaza pe capul mirilor, prin “incoronare” acestia devenind stapani absoluti in casa lor.

4. Verigheta

“Cercul, simbolizand infinitul, sugereaza ca dragostea si atractia dintre cei doi tineri nu are sfarsit”, incerca un posibil raspuns scriitorul englez Charles Swinburne. Momentul in care proaspatul sot ii pune sotiei inelul pe deget este nu numai o clipa solemna, ci, pentru unii si un moment incercat de semnficatii superstitioase. Se zice ca, daca verigheta se impiedica in prima articulatie a degetului miresei, femeia va fi stapana casei. Numai daca inelul aluneca usor pana la buza degetului, va conduce barbatul. Acesta este motivul pentru care unele mirese indoaie intentionat degetul. Verigheta poate fi simpla sau cu model, gravata sau nu. Daca la romani se gravau pe verighete proverbe si declaratii de dragoste, astazi, pe inelele tinerilor apar doar monogramele lor si data casatoriei.

5. Voalul

Inca nu s-a stabilit o origine sigura a acestui accesoriu care insoteste rochia de mireasa de cateva secole. Una dintre explicatii dateaza insa din timpuri stravechi, cand mirele arunca o patura pe capul alesei sale, ceea ce inseamna ca fata ii apartine. Era un semn de cucerire a viitoarei mirese. Se mai spune ca rolul voalului este de a proteja mireasa de spiritele rele ce plutesc in jurul ei in timpul ceremoniei.

6. Pragul

Atunci cand intra pentru prima data in casa lor, mirele trebuie sa treaca pragul cu mireasa in brate. Se pare ca exista doua explicatii privind acest obicei: prima ar fi aceea de a proteja mireasa de spiritele rele, care astepta ascunse sub prag; a doua dateaza din perioada romana, cand se credea ca, daca mireasa va trece singura pragul noului camin, cuplul respectiv va avea parte numai de ghinion.

7. Cadoul de nunta

Traditia spune ca tinerele mirese primeau de obicei perne, prosoape albe, lenjerii, vesela din argint drept cadouri de nunta, pentru ca viata lor sa fie plina de bogatie si de noroc.

8. Trusoul sau zestrea

Lada de zestre (cufarul), lada miresii (Transilvania), lada de Brasov (Oltenia), sipet, cufar (Moldova), era obiectul ce arata harnicia miresii dar si statutul ei. Cu cat era mai mare cu atat era mai bogata. Lada de zestre este facuta din lemn, frumos pictata cu motive florale sau sculptata. Aceste cufere erau comandate de catre tatal fetei la mesterul din sat sau erau cumparate de la targ. Trusoul era alcatuit din lenjerie de pat, plapumi, perne, diverse obiecte de gospodarie, camasi, presuri, covoare de lana, fete de masa si eventual se dadea si mobila. Pe vremuri, parintii fetei erau bucurosi ca se marita si ii dadeau o zestre pentru ca, in schimb, barbatul era cel dator sa intretina familia. In zilele noastre lucrurile s-au schimbat radical. Baiatul aduce si el zestre. In vremuri nu foarte indepartate, in tara noastra, inainte de fiecare nunta se stabilea zestrea atat pentru fata cat si pentru baiat. Fetele care nu aveau zestre se maritau mai greu sau chiar ramaneau singure.

10. Barbieritul mirelui

Ginerele este barbierit in mod simbolic de catre nas cand ajunge la casa acestuia, in paralel cu gatitul miresei. Nasul are menirea de a pregati baiatul pentru nunta. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii.

11. Turta

Nasa comanda si plateste aceasta turta, care este rupta mai apoi deasupra capului miresei si data apoi invitatilor. Se spune ca cei care mananca din turta vor avea noroc, de aceea se duce si o adevarata lupta in vederea prinderii ei.

12. Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar facand inelele din fier - pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin Evul Mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur - ideea de durabilitate si puritate.

13. Furatul miresei

Se presupune ca mirele nu trebuie sa aiba ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati.

14. Udatul

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta.

15. Luna de miere

Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma “luna de miere” si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile.

Traditii din toata lumea, reunite intr-o sintaxa:

“Something old, something new … Something borrowed, something blue…”

“Ceva vechi” reprezinta cuplurile prietene care se spera ca vor ramane aproape in timpul casatoriei. In mod traditional era vorba de o jartiera veche care era data miresei de catre o femeie fericita in casatorie, in speranta ca aceasta fericire va fi transmisa mai departe miresei.

“Ceva nou” simbolizeaza fericirea si viitorul prosper al tinerilor casatoriti.

“Ceva imprumutat” este adesea imprumutat de familia miresei si este un obiect de mare valoare pentru familia respectiva. Mireasa trebuie sa restituie acest obiect pentru a avea noroc.

Obiceiul ca mireasa sa poarte “ceva albastru” isi are originea in Israelul antic, unde mireasa purta o panglica albastra in par, in semn de fidelitate.

sus